Aspecte introductive legate de Dreptul Comercial


Dreptul comercial este ramura de drept privat constau din norme juridice integrate agregate care reglementează relațiile sociale, proprietate personală și non-proprietate în domeniul comercial, relații care apar între persoanele care au un comerciant. Astfel, sinteza vocii, dreptul comercial este ramura dreptului privat, care guvernează problemele comerciale.

Determinarea unui obiect de activitate se poate face pe baza opțiunii legiuitorului pentru un anumit sistem. În concepția clasică există două concepte pentru a determina obiectul dreptului comercial:. Sistem subiectiv, conform căruia legea societăților comerciale este considerată ca având obiectul unor norme legale „impuse comercianților Scopul, conform legii comerciale este considerată acoperind norme juridice „aplicabile comerțului“, adică acele evenimente, tranzacții și acte calificate drept acte de drept comercial, indiferent de cine le comite. Codul comercial român, menționând la articolul 3, care sunt documente legale, acte și operațiuni considerate ca acte de comerț se bazează pe sistemul obiectiv. normele juridice de drept comercial care reglementează relațiile sociale de capital, care au relații comerciale secundare și moral. relațiile personale nepatrimoniale legate de atributele de identificare ale comunității de tranzacționare, de persoane fizice sau aspecte juridice (nume comercial, emblemă etc.) Ei dobândesc natura activelor.

Dreptul comercial este o ramură a dreptului privat autonom, satisfăcând nevoile reale care pot fi îndeplinite de o reglementare specială a afacerilor; el este într-o anumită corelație cu celelalte ramuri ale dreptului privat. Relația dintre dreptul comercial și dreptul civil Dreptul civil este “legea comună” pentru toate ramurile dreptului privat, inclusiv pentru dreptul comercial. Dispozițiile dreptului comercial sunt integrate cu referire la dreptul civil. De exemplu, Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată, se completează cu prevederile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoana juridică; prevederile codului comercial privind contractul de vânzare sunt completate de cele cuprinse în codul civil de vânzare-cumpărare de caracter civil etc.

Articolul 1 din Codul de comerț: “Dreptul comercial se aplică în prezent atunci când nu este, aplică Codul civil.” Din interpretarea literală a articolului, se pare că sursele dreptului comercial sunt codul de comerț și codul civil; prin interpretarea largă a acestui articol, pentru că toată legea comercială este Codul comercial, înțelegem că principala sursă de dreptul societăților comerciale este legea comercială, inclusiv atât Codul comercial și legile comerciale speciale. Deci, putem concluziona că o altă sursă este legea civilă și prin aceasta mă refer atât la codul civil, cât și la legile civile speciale.

În mod tradițional, chestiunile legate de dreptul comercial fac parte din relațiile juridice ale dreptului comercial, fie că sunt persoane fizice sau juridice. Potrivit Codului comercial românesc, subiecții relațiilor comerciale comerciale pot fi atât comercianți, cât și comercianți. Articolul 7 din Codul comercial prevede: “Sunt comercianți care comercializează cu comerțul ca obișnuință și societăți comerciale”.

Persoanele fizice au statutul de comerciant dacă desfășoară activități comerciale profesionale. Conform Codului de Comerț, comerciantul unei persoane fizice este definit de calitatea de membru al unui anumit grup profesional și de acțiunile comerciale pe care le comite. Unicul comerciant este un comerciant și atunci când desfășoară această activitate în cadrul unei asociații de familie, în temeiul Decretului-lege nr. 54/1990 sau un joint-venture, în temeiul art. 251 din Codul comercial.

În ceea ce privește întreprinderile comerciale, Codul comercial afirmă că are un statut de comerciant. Potrivit legiuitorului, prin societățile comerciale se înțeleg societățile înființate potrivit Legii nr. 31/1990 republicată. În al doilea rând, în Legea nr. 26/1990, republicată și în Ordinul de Urgență al Guvernului nr. 76/2001 include în categoria comercianților alte două categorii de subiecte de drept comercial:

În conformitate cu articolul 7 din Codul de Comerț, “comercianții care comercializează, comercializează ca principală ocupație” dovedește această dispoziție celor care figurează în Legea nr. 507/2002, comerciantul poate fi definit ca o persoană individuală un cetățean român sau cetățean al statelor membre ale UE și alte țări din afara Spațiului Economic European, cu o capacitate juridică cerută de lege se angajează de rutină, ca profesie